bancrutar
Etimologie
Din bancrută + sufixul -ar (după franceză banqueroutier).
Pronunție
- AFI: /ban.kru'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului bancrutar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bancrutar | bancrutari |
| Articulat | bancrutarul | bancrutarii |
| Genitiv-Dativ | bancrutarului | bancrutarilor |
| Vocativ | bancrutarule | bancrutarilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online