bandiera

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bandieră.

Pronunție

  • AFI: /ban.diˈe.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bandieră.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină banda.

Pronunție

  • AFI: /ban'djɛra/


Substantiv

bandiera f., bandiere pl.

  1. drapel, bandieră, steag

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate