bandiera

română

Etimologie

Din bandieră.

Pronunție

• AFI: /ban.diˈe.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru bandieră.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină banda.

Pronunție

• AFI: /ban'djɛra/

Substantiv

bandiera f., bandiere pl.

1. drapel, bandieră, steag

Cuvinte derivate

• banda
• banderese
• banderuola
• bandieraio

Cuvinte compuse

• bandiera d'Europa, bandiera europea

Cuvinte apropiate

• cantone
• gonfalone
• pavese
• stendardo