bandieră

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană bandiera.

Pronunție

  • AFI: /ban.di'e.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bandieră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandieră bandiere
Articulat bandiera bandierele
Genitiv-Dativ bandierei bandierelor
Vocativ bandieră bandierelor
  1. (înv.) steag, drapel, stindard.
  2. (spec.) steag al unei unități militare.


Traduceri

Referințe