bandieră

română

Etimologie

Din italiană bandiera.

Pronunție

• AFI: /ban.di'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bandieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandieră	bandiere
Articulat	bandiera	bandierele
Genitiv-Dativ	bandierei	bandierelor
Vocativ	bandieră	bandierelor

1. (înv.) steag, drapel, stindard.
2. (spec.) steag al unei unități militare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online