Sari la conținut

baneman

De la Wikționar, dicționarul liber

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche banaman, care provine din limba nordică veche banamaðr; echivalent cu bane („cauză de moarte”) +‎ man („om, bărbat”).

Înrudit cu daneză banemand și islandeză banamaður.

Pronunție

  • AFI: /²bɑːnɛˌman/


Substantiv


Declinarea substantivului
baneman
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ baneman banemannen banemän banemännen
Genitiv banemans banemannens banemäns banemännens
  1. (astăzi considerat înv.) ucigaș, asasin
    Ännu var banemannen icke identifierad.

Sinonime

Referințe