Sari la conținut

moarte

De la Wikționar, dicționarul liber
Moartea

Etimologie

Din latină mortem.

Pronunție

  • AFI: /ˈmo̯ar.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
moarte
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moarte morți
Articulat moartea morțile
Genitiv-Dativ morții morților
Vocativ - -
  1. încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții.
    Moartea unei persoane.
  2. (fig.) dispariție, pieire.
    Acolo și-a găsit moartea.
  3. omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru.
  4. pedeapsă capitală.
  5. (înv. și pop.) mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie.
  6. ceea ce pricinuiește sau se credepricinuiește moarte.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • Pe viață și pe moarte = a) din toate puterile, cu înverșunare, punându-si viața în joc; b) pentru totdeauna
  • (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie
  • Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte
  • Ca de frica morții = înfrigurat, febril
  • Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit
  • A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult
  • A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare
  • A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută
  • A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie
  • (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân
  • A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil
  • (fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală
  • La moarte! = formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat
  • Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.) = se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit
  • A-i căuta moartea pe acasă = a fi decrepit/ramolit
  • A muri de moarte bună = a deceda din cauze naturale, a muri de bătrânețe
  • (prov. glum.) Încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă = speranța moare ultima
  • (pub., eufem.) Moarte albă = a) denumire generică dată stupefiantelor; b) (prin ext.) pericolul reprezentat de stupefiante
  • (argou) Moartea pasiunii = chiloți de damă groși, cu picior
  • (intl.) Moarte tăcută = gâtuire, sugrumare, strangulare


Traduceri

Etimologie

Din mort.

Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru mort.
  2. forma de neutru plural pentru mort.

Referințe