banjo

Un banjo.

română

Etimologie

Din franceză banjo.

Pronunție

• AFI: /banˈʒo/

Substantiv

Declinarea substantivului banjo
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	banjo	banjouri
Articulat	banjoul	banjourile
Genitiv-Dativ	banjoului	banjourilor
Vocativ	banjoule	banjourilor

1. instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu partea superioară a cutiei de rezonanță formată dintr-o piele întinsă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online