mandolină

De la Wikționar, dicționarul liber
O mandolină

română

Etimologie

Din franceză mandoline.

Pronunție

  • AFI: /man.do'li.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandolină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandolină mandoline
Articulat mandolina mandolinele
Genitiv-Dativ mandolinei mandolinelor
Vocativ ' '
  1. instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire.
    Victor cântă la mandolină.


Traduceri