mandolină

O mandolină

română

Etimologie

Din franceză mandoline.

Pronunție

• AFI: /man.do'li.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului mandolină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandolină	mandoline
Articulat	mandolina	mandolinele
Genitiv-Dativ	mandolinei	mandolinelor
Vocativ	'	'

1. instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire.

   Victor cântă la mandolină.

Traduceri

instrument muzical

cehă: mandolína (čeština) f. engleză: mandolin (English) esperanto: mandolino (Esperanto) franceză: mandoline (français) f.

germană: Mandoline (Deutsch) f. poloneză: mandolina (polski) f. slovenă: mandolina (slovenščina) f.