beccus

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

latină

(Latina)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba galică *bekkos < proto-celtică *bekkos („cârlig”). Confer și peg.

Pronunție

  • AFI: /ˈbek.kus/


Substantiv


Declinarea substantivului
beccus
m. Singular Plural
Nominativ beccus beccī
Genitiv beccī beccōrum
Dativ beccō beccīs
Acuzativ beccum beccōs
Ablativ beccō beccīs
Vocativ becce beccī
  1. (ornit.) cioc

Sinonime

Referințe