beccus
Aspect
(Latina)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba galică *bekkos < proto-celtică *bekkos („cârlig”). Confer și peg.
Pronunție
- AFI: /ˈbek.kus/
Substantiv
Declinarea substantivului beccus | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | beccus | beccī |
Genitiv | beccī | beccōrum |
Dativ | beccō | beccīs |
Acuzativ | beccum | beccōs |
Ablativ | beccō | beccīs |
Vocativ | becce | beccī |
- (ornit.) cioc
Sinonime
- (ornit.) rostrum