cârlig
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din bulgară кърлик (kărlik).
Pronunție
- AFI: /kɨr.'lig/
Substantiv
Declinarea substantivului cârlig | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cârlig | cârlige |
Articulat | cârligul | cârligele |
Genitiv-Dativ | cârligului | cârligelor |
Vocativ | cârligule | cârligelor |
- piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect.
- prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână.
- partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele.
- încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc.
- andrea.
- mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie.
- (rar) mlădiță sau cârcel de viță de vie.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online