cârlig

română

Etimologie

Din bulgară кърлик (kărlik).

Pronunție

• AFI: /kɨr.'lig/

Substantiv

Declinarea substantivului cârlig
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârlig	cârlige
Articulat	cârligul	cârligele
Dativ-Genitiv	cârligului	cârligelor
Vocativ	cârligule	cârligelor

1. piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect.
2. prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână.
3. partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele.
4. încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc.
5. andrea.
6. mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie.
7. (rar) mlădiță sau cârcel de viță de vie.

Cuvinte derivate

• cârligaș
• cârligel
• cârligioară
• încârliga

Locuțiuni

• (loc.vb.) a se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui.

Traduceri

Traduceri

engleză: hook (English) franceză: crochet (français) m. germană: Haken (Deutsch) m.

italiană: gancio (italiano) m. portugheză: gancho (português) m. spaniolă: gancho (español) m.

Referințe

• DEX '98 via DEX online