beggar

Vezi și : béggar

engleză

(English)

Etimologie

Origine disputată.

Poate din engleză medie beggere, beggare, beggar („cerșetor”); echivalent cu beg +‎ -er.

Alternativ, ar putea veni din franceză veche begart, inițial un begard. Provine din neerlandeză medie beggaert („călugăr cerșetor, girovag”), cu sufixul peiorativ -ard.

Pronunție

• AFI: /ˈbɛɡə/
• AFI: /ˈbɛɡɚ/ (SUA)

Substantiv

beggar, pl. beggars

1. cerșetor

   I always give my change to beggars.

2. (p.ext.) sărac, mizer, sărman

Sinonime

• 1: mendicant, panhandler, schnorrer, spanger, truant
• 2: palliard, pauper, vagabond

Cuvinte derivate

• beggarliness
• beggarly
• beggarweed
• beggary

Cuvinte compuse

• beggar's-lice
• beggar-tick

Expresii

• beggars can't be choosers

Verb

Conjugarea verbului to beggar
Infinitiv	to beggar
Prezent simplu pers. 3 sg.	beggars
Trecut simplu	beggared
Participiu trecut	beggared
Participiu prezent	beggaring

1. a sărăci, a pauperiza, a ruina
2. a epuiza

Sinonime

• 1: impoverish, ruin
• 2: exhaust

Locuțiuni

• beggar belief
• beggar description
• beggar-my-neighbour
• beggar thy neighbour

Anagrame

• bagger

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary