bekant

suedeză

(svenska)

Etimologie

Împrumutat din germană bekannt („cunoscut”), care provine din verbul bekennen („a mărturisi, a se confesa”).

Pronunție

• AFI: /bəˈkant/
•  Audio^fișier

Adjectiv

bekant (necomparabil)

1. (despre obiecte sau subiecte) cunoscut, știut
2. (despre oameni) familiar, cunoscut

Sinonime

• 1: känd

Cuvinte derivate

• bekantgöra
• bekantskap

Substantiv

Declinarea substantivului bekant
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	bekant	bekanten, bekanta, bekante	bekanta	bekanta
Genitiv	bekants	bekantens, bekantas, bekantes	bekantas	bekantas

1. cunoștință, cunoscut

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary