Sari la conținut

bellen

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Bellen

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus bellan.

Înrudit cu engleză bellow și rusă блеять (blejat').

Pronunție

  • AFI: /'bɛlən/


Verb


Conjugarea verbului
bellen
Infinitiv bellen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
bellst
bellt
Indicativ imperfect bellte
Participiu perfect gebellt
Verb auxiliar haben
  1. a lătra, a hămăi
    Der Spitz bellt bei jeder Gelegenheit. Einen Fuchs bellen zu hören, ist ein seltenes Erlebnis.
  2. (fig.) a urla, a zbiera

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Omofone

Expresii

Referințe





(Nederlands)

Etimologie

Din bel.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bellen
Infinitiv bellen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
belt
belt
Indicativ imperfect belde
Participiu perfect gebeld
Verb auxiliar hebben
  1. (despre clopote, sonerie etc.) a bate, a suna, a dăngăni, a răsuna
    Kun jij even bellen aan de deur?
  2. (despre telefon) a suna
    Ja, ik zal je straks weer bellen.

Cuvinte derivate

Etimologie

Din bel.

Substantiv

  1. forma de plural pentru bel.

Referințe