suna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină sonare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) suna
Infinitiv a (se) suna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sune
Participiu sunat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a scoate, a produce, a emite anumite sunete.
    Trâmbițele sună.
    Clopoțelul sună.
  2. (despre ceas) a marca timpul (prin bătăi mecanice).
  3. (despre ape) a murmura, a susura.
  4. (despre anumite obiecte, materiale etc.) a foșni; a trosni, a pocni.
  5. (despre vânt) a șuiera, a vâjâi.
  6. (v.tranz.) (pop.) a scutura cu zgomot frâul (pentru a chema calul).
  7. (v.intranz.) (despre cuvinte, cântece, glasuri) a se face auzit, a se auzi, a răsuna.
    Clopotele sună până departe.
  8. (rar; despre urechi) a țiui.
    Îmi sună urechea dreaptă.
  9. (fig.) a-i stărui în minte.
  10. (v.intranz.) (despre locurile unde se produc zgomote) a răsuna.
  11. (v.intranz.) (despre oameni) a cânta dintr-un instrument muzical.
    Sună din bucium.
  12. (v.intranz.) a anunța, a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument.
  13. (v.tranz.) a chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etc.
    Sună soneria, telefonul.
  14. (v.intranz.) a fi formulat, exprimat; a glăsui.
  15. (v.refl. impers.) (rar) a se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conține nimic
  • A-i suna (cuiva) ceasul (morții sau de veșnicie) = a-i sosi cuiva clipa morții
  • A-i suna (cuiva) la (sau în) urechi (sau în auz) = a-și aminti obsesiv un fapt
  • A-i suna (cuiva) doagele = a fi bătrân și ramolit
  • A nu-i suna (cuiva) bine la ureche = a nu-i plăcea (cuiva) ceea ce aude


Traduceri

Referințe