bellgirl

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din bell („clopot”) + girl („fată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbɛlˌgɜrl/


Substantiv

bellgirl, pl. bellgirls

  1. fată de serviciu
    The bellgirl carried his luggage.

Cuvinte apropiate

Referințe