bentiță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din bantă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ben'ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bentiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bentiță bentițe
Articulat bentița bentițele
Genitiv-Dativ bentiței bentițelor
Vocativ bentiță bentițelor
  1. diminutiv al lui bantă.


Traduceri

Referințe