bantă
română
Etimologie
Din rusă бант(а) (bant(a)) < germană Band.
Alternativ intrase în limba română din dialectul săsesc bant.
Pronunție
- AFI: /'ban.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bantă | benți |
| Articulat | banta | bențile |
| Genitiv-Dativ | benții | benților |
| Vocativ | bantă | benților |
- bandă.
- fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii.
- (înv.; la pl.) cătușe, obezi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online