betray

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie betrayen, bewrayen; be- + wrayen.

Pronunție

  • AFI: /bɪˈtreɪ/


Verb


Conjugarea verbului
to betray
Infinitiv to betray
Prezent simplu
pers. 3 sg.
betrays
Trecut simplu betrayed
Participiu trecut betrayed
Participiu prezent betraying
  1. a înșela
    She would never betray me.
  2. a trăda
    They betrayed their country.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe