forsake
(English)
Etimologie
Din engleza medie forsaken („a renunța, a respinge”), care provine din engleza veche forsacan („a refuza, a disputa, a se opune”) < proto-germanică *farsakaną („a renunța”); echivalent cu for- + sake.
Înrudit cu neerlandeză verzaken, germana medie de sus versachen, daneză forsage, norvegiană forsake, suedeză försaka și limba gotică 𐍃𐌰𐌺𐌰𐌽 (sakan).
Pronunție
- AFI: /fɔr'seɪk/
Verb
| Conjugarea verbului to forsake | |
| Infinitiv | to forsake |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
forsakes |
| Trecut simplu | forsook |
| Participiu trecut | forsaken |
| Participiu prezent | forsaking |
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
(norsk)
Variante
Etimologie
Inevitabil din proto-germanică *farsakaną.
Înrudit cu neerlandeză verzaken, daneză forsage și suedeză försaka.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
forsake
- a abandona, a renunța, a se lepăda de, a lăsa, a părăsi
- Jeg måtte nok forsake all moro da jeg ble alenemor, det var aldri mulig å ta seg fri.
- a denunța (diavolul)