forsake

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie forsaken („a renunța, a respinge”), care provine din engleza veche forsacan („a refuza, a disputa, a se opune”) < proto-germanică *farsakaną („a renunța”); echivalent cu for- +‎ sake.

Înrudit cu neerlandeză verzaken, germana medie de sus versachen, daneză forsage, norvegiană forsake, suedeză försaka și limba gotică 𐍃𐌰𐌺𐌰𐌽 (sakan).

Pronunție

  • AFI: /fɔr'seɪk/


Verb


Conjugarea verbului
to forsake
Infinitiv to forsake
Prezent simplu
pers. 3 sg.
forsakes
Trecut simplu forsook
Participiu trecut forsaken
Participiu prezent forsaking
  1. a abandona, a renunța, a se lepăda de, a lăsa, a părăsi
    You have forsaken me.

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





norvegiană

(norsk)

Variante

Etimologie

Inevitabil din proto-germanică *farsakaną.

Înrudit cu neerlandeză verzaken, daneză forsage și suedeză försaka.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

forsake

  1. a abandona, a renunța, a se lepăda de, a lăsa, a părăsi
    Jeg måtte nok forsake all moro da jeg ble alenemor, det var aldri mulig å ta seg fri.
  2. a denunța (diavolul)

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe