bibil
română
Etimologie
Din neogreacă βιβιλα (bibíla).
Pronunție
- AFI: /biˈbil/
Substantiv
| Declinarea substantivului bibil | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bibil | bibiluri |
| Articulat | bibilul | bibilurile |
| Genitiv-Dativ | bibilului | bibilurilor |
| Vocativ | bibilule | bibilurilor |
- dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online