cămașă
Variante
Etimologie
Din latină camisia.
Pronunție
- AFI: /kə'ma.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cămașă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cămașă | cămăși |
| Articulat | cămașa | cămășile |
| Genitiv-Dativ | cămășii | cămășilor |
| Vocativ | ' | ' |
- îmbrăcăminte (de pânză, mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului.
- membrană, înveliș (subțire), căptușeală care îmbracă diferite obiecte, piese etc.
- (pop.) placentă.
- îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei cilindric.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A rămâne în cămașă = a rămâne sărac, a pierde tot
- A nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac
- A lăsa (pe cineva) în cămașă sau a-i lua (cuiva) și cămașa de pe el = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l lăsa sărac
- Își dă și cămașa de pe el = se spune despre un om exagerat de milos și de darnic
- A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine
- A nu avea (sau a nu ști) pe unde să scoți cămașa = a fi în mare încurcătură, a nu ști cum să scapi
- Arde cămașa pe cineva = este în mare zor; are mare nevoie de ceva
Traduceri
îmbrăcăminte de (pânză) care acoperă parte superioară a corpului
|
|