Sari la conținut

poală

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) pola.

Pronunție

  • AFI: /'po̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poală poale
Articulat poala poalele
Genitiv-Dativ poalei poalelor
Vocativ poală poalelor
  1. partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte (încheiate în față); tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte; partea de la talie în jos, mai larga, a unor veșminte; (pop.) fustă.
  2. partea corpului cuprinsă între brâu și genunchi, împreună cu partea de îmbrăcăminte corespunzătoare, la o persoană care șade; partea de jos și din față a unei fuste, a unui șorț etc. adusă în sus și ținută cu mâna sau prinsă în brâu, formând o adâncitură în care se pot aduna ori dure anumite lucruri.
  3. cantitatea de lucruri care pot fi duse într-o poală.
    O poală de ouă.
  4. (spec.) (la pl.) bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobește o icoană sau cu care se acoperă masa din altar.
  5. parte marginală a unei piei (care acopere abdomenul și picioarele animalului).
  6. (p.anal.) margine a unei păduri situată de obicei mai în vale.
  7. parte a cerului mărginită de linia orizontului; zare.
  8. (la pl.) zonă mai larga de la baza unei forme de relief înalte (munte, deal, pisc etc.).
  9. partea de jos a unei clădiri, a unui zid; bază, temelie.
  10. partea de jos a coroanei unui copac.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A se ține de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se depărta de dânsa; b) a urmări cu insistență pe cineva, a se ține scai de cineva
  • A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasă, a avea greutăți familiale
  • (fam.; despre femei) a ține (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a-l ține din scurt, a dispune de cineva
  • A-și da poalele peste cap sau a-și lua (ori a-și pune) poalele în cap = a nu mai ține socoteală de nimic, a depăși orice limită; a da pe față un caracter josnic, imoral
  • A săruta poala (sau poalele) cuiva = a săruta partea de jos a hainei unui suveran în semn de supunere și respect, potrivit unui obicei azi ieșit din uz; a se închina; p.ext. a se prosterna, a se umili
  • (rar) A duce pe cineva în poală = a ocroti, a proteja pe cineva


Traduceri

Referințe