poală
Aspect
Etimologie
Din slavă (veche) pola.
Pronunție
- AFI: /'po̯a.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului poală | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | poală | poale |
Articulat | poala | poalele |
Genitiv-Dativ | poalei | poalelor |
Vocativ | poală | poalelor |
- partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte (încheiate în față); tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte; partea de la talie în jos, mai larga, a unor veșminte; (pop.) fustă.
- partea corpului cuprinsă între brâu și genunchi, împreună cu partea de îmbrăcăminte corespunzătoare, la o persoană care șade; partea de jos și din față a unei fuste, a unui șorț etc. adusă în sus și ținută cu mâna sau prinsă în brâu, formând o adâncitură în care se pot aduna ori dure anumite lucruri.
- cantitatea de lucruri care pot fi duse într-o poală.
- O poală de ouă.
- (spec.) (la pl.) bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobește o icoană sau cu care se acoperă masa din altar.
- parte marginală a unei piei (care acopere abdomenul și picioarele animalului).
- (p.anal.) margine a unei păduri situată de obicei mai în vale.
- parte a cerului mărginită de linia orizontului; zare.
- (la pl.) zonă mai larga de la baza unei forme de relief înalte (munte, deal, pisc etc.).
- partea de jos a unei clădiri, a unui zid; bază, temelie.
- partea de jos a coroanei unui copac.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) La poala (sau la poalele) cuiva =
- înaintea, la picioarele cuiva.
- la voia, la bunul plac al cuiva.
- (loc.adv.) Cu poala = în cantitate mare, mult.
Expresii
- A se ține de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se depărta de dânsa; b) a urmări cu insistență pe cineva, a se ține scai de cineva
- A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasă, a avea greutăți familiale
- (fam.; despre femei) a ține (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a-l ține din scurt, a dispune de cineva
- A-și da poalele peste cap sau a-și lua (ori a-și pune) poalele în cap = a nu mai ține socoteală de nimic, a depăși orice limită; a da pe față un caracter josnic, imoral
- A săruta poala (sau poalele) cuiva = a săruta partea de jos a hainei unui suveran în semn de supunere și respect, potrivit unui obicei azi ieșit din uz; a se închina; p.ext. a se prosterna, a se umili
- (rar) A duce pe cineva în poală = a ocroti, a proteja pe cineva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online