bicromat

română

Etimologie

Din franceză bichromate.

Pronunție

• AFI: /bi.kro'mat/

Substantiv

Declinarea substantivului bicromat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bicromat	bicromați
Articulat	bicromatul	bicromații
Genitiv-Dativ	bicromatului	bicromaților
Vocativ	bicromatule	bicromaților

1. sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal.

Cuvinte compuse

• bicromat de potasiu

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online