sare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Sare

română

Etimologie

Din latină sale, forma vulgară de la săl, confer italiană sale, provensală, catalană, spaniolă, portugheză sal, franceză sel. Pluralul are valoare colectivă și uz în general științific.

Pronunție

  • AFI: /'sa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sare săruri
Articulat sarea sărurile
Dativ-Genitiv sării sărurilor
Vocativ ' '
  1. substanță cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă și cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc.
    A pune sare în mâncare.
    Sare de bucătărie.
  2. (fig.) spirit, farmec, haz.
  3. substanță chimică formată de obicei prin reacția unui acid cu o bază.
  4. (la pl.) lichid volatil preparat din carbonat de amoniu și substanțe puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), întrebuințat, în trecut, pentru trezirea din leșin.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Sarea pămânului = ceea ce este mai de preț, mai valoros
  • Marea cu sarea sau sarea și marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat
  • A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit
  • A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să facă) un anumit lucru
  • A pune cuiva sare pe coadă = a nu putea pedepsi pe cineva, deși s-ar cuveni
  • A nu avea (nici) sare de mămăligă = a fi foarte sărac
  • Sarea-i bună în fiertură, însă nu peste măsură = un lucru este util când este folosit la locul lui și în mod cumpătat
  • A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și sare = a primi pe cineva cu deosebită cinste
  • (vulg.) A da curului sare = a face un lucru în mod superficial/de mântuială
  • (intl., înv.) A da la sare = a trimite (un deținut) la ocnă


Traduceri

Referințe