bidiviu

română

Variante

bidibiu, bididiu

Etimologie

Din turcă bedevi, de la bedu („deșert”) (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adjectivală: un cal bidiviu.

Pronunție

AFI: /bi.diˈviw/

Substantiv

Declinarea substantivului bidiviu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bidiviu	bidivii
Articulat	bidiviul	bidiviii
Genitiv-Dativ	bidiviului	bidiviilor
Vocativ	bidiviule	bidiviilor

cal tânăr, iute și frumos.

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online