Sari la conținut

iute

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) ljutŭ.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
iute
Singular Plural
Masculin iute iuți
Feminin iute iuți
Neutru iute iuți
  1. care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt.
    Om iute.
    Replică iute.
  2. care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid.
    Cal iute.
    Mers iute.
  3. (adverbial) în grabă, repede, imediat, îndată.
    S-a dus iute acolo.
  4. care se produce cu tărie, cu forță.
    Ploaie iute.
  5. care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent.
  6. care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant.
    Mâncare iute.
    Gust iute.
  7. care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută.
    Miros iute.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe