bief

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză bief.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bief
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bief biefuri
Articulat bieful biefurile
Genitiv-Dativ biefului biefurilor
Vocativ biefule biefurilor
  1. porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje.


Traduceri

Referințe