canal

Canalul Dunăre-Marea Neagră,
poziționare geografică în Dobrogea

română

Etimologie

Din franceză canal < latină canalis.

Pronunție

• AFI: /ka'nal/

Substantiv

Declinarea substantivului canal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canal	canaluri
Articulat	canalul	canalurile
Genitiv-Dativ	canalului	canalurilor
Vocativ	canalule	canalurilor

1. albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice.
2. curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc.
3. cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii.
4. porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate.
5. conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri.
6. formație organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.).

Cuvinte derivate

• canalagiu

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alcan

Referințe

• DEX '98 via DEX online