ecluză

română

Etimologie

Din franceză écuse.

Pronunție

• AFI: /e'klu.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului ecluză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ecluză	ecluze
Articulat	ecluza	ecluzele
Genitiv-Dativ	ecluzei	ecluzelor
Vocativ	ecluză	ecluzelor

1. construcție hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers.

Cuvinte derivate

• ecluzist

Cuvinte compuse

• ecluză de salvare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cazule
• clauze
• euclaz

Referințe

• DEX '98 via DEX online