bienséance

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză bienséance.

Pronunție

• AFI: /bjɛ̃.se.ɑ̃s/

Substantiv

bienséance, (nenumărabil)

1. (livr.) bună-cuviință, decență, corectitudine

Sinonime

• propriety

---

franceză

(français)

Etimologie

Din bienséant.

Pronunție

• AFI: /bjɛ̃.se.ɑ̃s/

Substantiv

bienséance f., bienséances pl.

1. bună-cuviință, decență, corectitudine

   Connaître les bienséances.

Sinonime

• décence

Antonime

• messéance

Cuvinte apropiate

• bienséant

Referințe

• Wiktionnaire