corectitudine

română

Etimologie

Din corect + sufixul -itudine (după promptitudine etc.).

Pronunție

• AFI: /ko.rek.ti'tu.di.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului corectitudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corectitudine	invariabil
Articulat	corectitudinea	invariabil
Genitiv-Dativ	corectitudinii	invariabil
Vocativ	corectitudine	invariabil

1. calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.
2. ținută sau purtare corectă; cinste.
3. (log.) însușire a gândirii care respectă legile logice.

Cuvinte derivate

• hipercorectitudine
• incorectitudine
• necorectitudine

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online