binefăcătoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din binefăcător.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.fə.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
binefăcătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ binefăcătoare binefăcătoare
Articulat binefăcătoarea binefăcătoarele
Genitiv-Dativ binefăcătoarei binefăcătoarelor
Vocativ binefăcătoareo binefăcătoarelor
  1. persoană care face bine altora.


Traduceri

Referințe