binemerita

română

Etimologie

Din bine + a merita.

Pronunție

• AFI: /bi.ne.me.ri'ta/

Verb

Conjugarea verbului binemerita
Infinitiv	a binemerita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	binemerit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să binemerite
Participiu	binemeritat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”) a câștiga dreptul la recunoștința cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online