binevoi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bine + voi.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.vo'i/


Verb


Conjugarea verbului
binevoi
Infinitiv a binevoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
binevoiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să binevoiască
Participiu binevoit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a avea dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe