bionică

română

Etimologie

Din franceză bionique.

Pronunție

• AFI: /biˈo.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului bionică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bionică	invariabil
Articulat	bionica	invariabil
Genitiv-Dativ	bionicii	invariabil
Vocativ	bionică	invariabil

1. denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice.

Cuvinte derivate

• bionist

Cuvinte compuse

• bionică informațională

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciobani
• conabii

Referințe

• DEX '98 via DEX online