denumire

română

Etimologie

Din a denumi.

Pronunție

• AFI: /de.nu'mi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului denumire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	denumire	denumiri
Articulat	denumirea	denumirile
Genitiv-Dativ	denumirii	denumirilor
Vocativ	'	'

1. faptul de a denumi; numire.

   ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva.

Sinonime

• nume

Cuvinte derivate

• denumi
• denumit

Traduceri

Traduceri

engleză: denomination (English) finlandeză: nimitys (suomi) franceză: nom (français)

suedeză: benämning (svenska), beteckning (svenska)

Referințe

• DEX online