biremă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză birème < latină biremis.

Pronunție

  • AFI: /bi're.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
biremă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ biremă bireme
Articulat birema biremele
Genitiv-Dativ biremei biremelor
Vocativ biremă biremelor
  1. navă antică de război cu două rânduri de vâsle suprapuse.


Traduceri

Anagrame

Referințe