biruitoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din biruitor.

Pronunție

  • AFI: /bi.ru.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
biruitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ biruitoare biruitoare
Articulat biruitoarea biruitoarele
Genitiv-Dativ biruitoarei biruitoarelor
Vocativ biruitoareo biruitoarelor
  1. persoană care a învins.


Traduceri

Anagrame

Referințe