biruitoare

română

Etimologie

Din biruitor.

Pronunție

• AFI: /bi.ru.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului biruitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	biruitoare	biruitoare
Articulat	biruitoarea	biruitoarele
Genitiv-Dativ	biruitoarei	biruitoarelor
Vocativ	biruitoareo	biruitoarelor

1. persoană care a învins.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atribuireo

Referințe

• DEX '98 via DEX online