bizota

română

Etimologie

Din franceză biseauter.

Pronunție

• AFI: /bi.zo'ta/

Verb

Conjugarea verbului bizota
Infinitiv	a bizota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bizotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bizoteze
Participiu	bizotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc.

Cuvinte derivate

• bizotare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online