Sari la conținut

bizota

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză biseauter.

Pronunție

  • AFI: /bi.zo'ta/


Verb


Conjugarea verbului
bizota
Infinitiv a bizota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bizotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bizoteze
Participiu bizotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe