oblic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină obliquus, franceză oblique.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
oblic
Singular Plural
Masculin oblic oblici
Feminin oblică oblice
Neutru oblic oblice
  1. înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat.
  2. (despre cilindri și prisme) care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază.
  3. (despre ochi) cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat.
  4. (fig.) (despre priviri) bănuitor, iscoditor.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe