blănar

română

Etimologie

Din blană + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /blə'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului blănar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blănar	blănari
Articulat	blănarul	blănarii
Genitiv-Dativ	blănarului	blănarilor
Vocativ	blănarule	blănarilor

1. meseriaș care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri.

Cuvinte derivate

• blănăreasă
• blănărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online