blană

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Blană

română

Etimologie

Din slavă *blana, confer bulgară blana.

Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia acest cuvânt de un problematic dalmat *plana, italiană piana, franceză planche.

Pronunție

  • AFI: /'bla.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
blană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blană blănuri
Articulat blana blănurile
Dativ-Genitiv blănii blănurilor
Vocativ ' '
  1. părul sau lâna care acoperă pielea unor animale.
  2. piele de animal cu păr cu tot, prelucrată.
    Purtau pe ei blănuri de urs.
  3. haină îmblănită; haină confecționată din blană.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (adol.) A-i da blană = a accelera, a lua viteză, a se grăbi
  • A o călca la blană = a accelera la maximum
  • (argou) Blană = pilozitate pubiană


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
blană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blană blăni
Articulat blana blănile
Dativ-Genitiv blănii blănilor
Vocativ ' '
  1. (pop.) scândură groasă.

Sinonime


Traduceri

Referințe