blăniță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din blană + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /blə'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
blăniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blăniță blănițe
Articulat blănița blănițele
Genitiv-Dativ blăniței blănițelor
Vocativ blăniță blănițelor
  1. diminutiv al lui blană.


Traduceri

Referințe