blănui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din blană + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /blə.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
blănui
Infinitiv a blănui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
blănuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să blănuiască
Participiu blănuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a îmblăni.


Traduceri

Anagrame

Referințe