Sari la conținut

blanșir

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Confer blanșiruire.

Pronunție

  • AFI: /blan'ʃir/


Substantiv


Declinarea substantivului
blanșir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blanșir blanșiruri
Articulat blanșirul blanșirurile
Genitiv-Dativ blanșirului blanșirurilor
Vocativ blanșirule blanșirurilor
  1. rest nefolositor rezultat de la blanșiruire.


Traduceri

Referințe