blanșiruire
Etimologie
Din franceză blanchir, germană Blanschieren.
Pronunție
- AFI: /blan.ʃi.ruˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului blanșiruire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blanșiruire | blanșiruiri |
| Articulat | blanșiruirea | blanșiruirile |
| Genitiv-Dativ | blanșiruirii | blanșiruirilor |
| Vocativ | blanșiruire | blanșiruirilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online