blasfemia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană blasphemieren < latină blasphemare.

Pronunție

  • AFI: /blas.fe.ˈmja/


Verb


Conjugarea verbului
blasfemia
Infinitiv a blasfemia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
blasfemiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să blasfemieze
Participiu blasfemiat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a rosti o blasfemie, a huli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe