rosti

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din rost.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
rosti
Infinitiv a rosti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rostesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rostească
Participiu rostit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii.
  2. (v.tranz.) (adesea fig.) a spune, a vorbi, a povesti; a expune.
  3. (v.refl.) (rar) a se pronunța, a-și spune părerea autorizată.
  4. (v.tranz.) a comunica o dispoziție, un ordin, o sentință.
  5. (v.refl.) a se preocupa de ceva; a pregăti.
  6. (v.intranz.) a înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe