blegi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bleg.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) blegi
Infinitiv a (se) blegi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) blegesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) blegească
Participiu blegit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre urechi) a se face bleg.
  2. (v.refl.) (despre oameni) a deveni bleg; a se bleojdi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe