boțitură
română
Etimologie
Din a (se) boți + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /bo.ʦi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului boțitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | boțitură | boțituri |
| Articulat | boțitura | boțiturile |
| Genitiv-Dativ | boțiturii | boțiturilor |
| Vocativ | boțitură | boțiturilor |
- cută, încrețitură (la un lucru boțit).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online