bobot

română

Variante

• bobotă

Etimologie

Creație expresivă, confer slavă (veche) bobotŭ („zgomot”), bobotati („a face zgomot”), neogreacă βωβός(vovós, „tont”), spaniolă bobo.

Confer și bulgară бобот (bobot), sârbocroată бобот/bobot.

Pronunție

• AFI: /boˈbot/

Substantiv

Declinarea substantivului bobot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bobot	bobote
Articulat	bobotul	bobotele
Genitiv-Dativ	bobotului	bobotelor
Vocativ	bobotule	bobotelor

1. (înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) întâmplare.
2. (reg.) acces (de furie, de mânie).

Cuvinte derivate

• bobotaie

Expresii

• A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online